Copilul se naste cu anumite reflexe primitive, care dispar spre 3 – 4 luni, locul fiind luat treptat de miscarile voluntare. Unele dintre aceste reflexe sunt de protectie, fiind necesare supravietuirii, altele reflecta comportarea asemanatoare stadiilor timpurii din evolutia omului.
Cercetarea reflexelor se face atat la maternitate, cat si acasa, in primele saptamani de viata. Iata-le pe cele mai importante:
- Reactia Moro (dupa numele pediatrului german care l-a descris in 1917) se produce numai daca nou-nascutul este treaz. Daca medicul loveste tare masa pe care este culcat copilul, daca trage brusc scutecul pe care este culcat sau retrage mana care ii sustine capul, atunci se declanseaza reflexul Moro.
Nou-nascutul isi intinde tot corpul, departeaza bratele de torace, le intinde, deschide degetele, uneori tipa. Imediat dupa, se produce revenirea in pozitia de repaus cu bratele flectate si cu pumnii stransi. Medicul este singurul in masura sa aprecieze daca reflexul Moro este prezent, complet, simetric. - Reflexul de agatare, de apucare a degetelor. Daca se trece un deget prin palma nou-nascutului, degetele acestuia se inchid brusc si cu atat forta incat uneori, poate fi ridicat. Daca atingem talpa, degetele picioarelor se flecteaza, de asemenea.
- Reflexul punctelor cardinale se numeste astfel , deoarece modul sau de cercetare consta in mai multe stimulari (atingeri) succesive, aplicate in jurul gurii, in locuri situate conform punctelor cardinale: la colturile buzelor, deasupra si dedesubtul buzelor. Raspunsul este cu atat mai rapid cu cat nou-nascutul este la interval mai mare fata de ultima alaptare. Limba si buzele se misca spre punctul atins, antrenand uneori si capul in aceasta miscare. Esenta raspunsului rezida in faptul ca aceste miscari ale corpului se fac in acelasi sens ca si stimulul, declansand astfel miscari de flexie, extensie si rotatie a gatului. Daca reflexul punctelor cardinale este perfect, sugarul suge si inghite corect.
- Mersul automat. Bebelusul este tinut de sub brat, vertical. La contactul talpii cu masa de examinare, membrul respectiv se flecteaza, iar celalalt se intinde. Cand acesta din urma atinge masa, se flecteaza la randu-i si il intinde pe celalalt. Ca si cum ar pedala.
- Reactivitatea. Prin studierea motricitatii provocate si a raspunsului la durere, se poate cunoaste calitatea globala a reactiilor nou-nascutului inglobate in termenul de „reactivitate”.Raspunsul la durerea vie. La nou-nascutul mai putin vioi se ciupeste prelungit (pana la trei secunde) talpa piciorului. In mod obisnuit, bebelusul raspunde prin retragerea aproape automata a piciorului dupa care apare tipatul (viguros si prelungit, proportional cu intensitatea durerii) si agitatia. Daca stimulul dureros nu declanseaza decat retragerea piciorului, fara tipat si fara agitatie, este vorba de un caz patologic (o boala).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu