Ce simte, ce vede, ce aude un bebelus?

Ochii sunt complet formati la nastere. Picaturile antiseptice care se pun in ochi pentru a preveni eventualele infectii produc uneori umflarea pleoapelor. In timpul suptului, majoritatea bebelusilor tin ochii inchisi. Se intampla ca uneori ochisorii sa fie rosii din cauza unei hemoragii subconjunctivale din timpul travaliului; hemoragiile trec dupa cateva saptamani fara sa lase urme. Daca din ochi se scurge puroi, pleoapele sunt lipite si tumefiate, iar conjunctivele sunt inflamate atunci este vorba de o conjunctivita care trebuie tratata cu grija. Inflamatia unilaterala (un singur ochi) este determinata de o imperforatie a canalelor lacrimale.

Vazul. Ochii sunt cel mai important instrument senzorial al sugarului. Cu ochii el cuprinde de la inceput lumea inconjuratoare inainte de a apuca si pipai cu mainile sale. El vede, dar nu percepe, nu stie ce vede. Privirea si viziunea unui obiect sunt prezente la majoritatea nou-nascutilor.
Simtul vazului nu este la fel pentru toti bebelusii. Cei nascuti la termen au un simt vizual mai dezvoltat. In primele zile de viata, bebelusul intoarce capul sau clipeste cand se aprinde brusc o sursa de lumina asupra ochilor sai.

Miscarile ochilor si ale pleoapelor nu sunt coordonate, un ochi putand fi deschis iar celalalt inchis; un ochi poate privi spre dreapta iar celalalt spre stanga. Acest strabism este intermitent, trecator si fara importanta. Se explica printr-o lipsa de coordonare si acomodare a musculaturii globilor oculari. Dispare in primele luni de viata. De abia dupa varsta de o luna (uneori la trei luni) sugarii au o privire mai focusata, devin capabili de a intra in contact vizual cu mama sau pot sa fixeze si sa urmareasca mai mult un obiect stralucitor.
Se poate vorbi de un strabism patologic (ca boala) numai daca este la ambii ochi, convergent (spre nas) si durabil.

Aparitia lacrimilor. Bebelusul abia nascut tipa si plange fara lacrimi. In medie, acestea apar in jurul varstei de trei saptamani. Imperforatia cananaleor lacrimale pot provoca inrosirea si o oarecare lacrimare a ochilor.

Auzul este mai greu de studiat la nou-nascut. Se apreciaza ca este vorba de o reactie auditiva numai atunci cand, la un zgomot, el opreste brusc orice miscare cautand parca sa asculte. Nu toti au aceasta reactie.

Nasul este in general mic, prezentand adesea pe suprafata sa pete albe-galbui. Rinita cu secretie mucoasa sau mucopurulenta, prin infectii cu germeni banali, este o boala care nu trebuie neglijata in perioada de nou-nascut.

Mirosul este prezent la nastere. Unii nou-nascuti intorc capul spre sanul mamei inainte de a fi atins sanul, dupa mirosul laptelui sau al corpului. Daca sunt despartiti pentru cateva zile de mama, unii sugari o recunosc numai dupa ce sunt luati in brate si ii simt mirosul corpului.

Gura. Multe mame sunt ingrijorate de faptul ca nou-nascutul are fraul limbii mai scurt. Chiar daca acest frau lingual este foarte scurt, el nu impiedica suptul si, mai tarziu, vorbirea. Astazi nu se mai practica sectionarea lui cu atat usurinta cum se facea in trecut.

Gustul este bine dezvoltat la sugar. El poate deosebi substantele cu gust placut (dulce) de cele cu gust neplacut (acru, amar, sarat). Ultimile declanseaza o salivatie abundenta si grimase, iar cele cu gust placut declanseaza reflexul de supt si inghitit.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu