Pana la 4 - 5 ani, greselile usoare de
pronuntie, de vorbire, nu trebuie sa constituie un motiv de alarmare.
Ele au un caracter fiziologic, adica sunt normale. Sub influenta
vorbirii corecte a adultilor ele dispar cu usurinta. Totusi,
persistenta acestor greseli de vorbire la copiii de 6 – 7 ani
reprezinta deja o abatere de la dezvoltarea normala a limbajului.
Dintre diferitele tulburari de vorbire,
cele mai frecvente si mai importante sunt: pelticia, nazalizarea
si balbaiala.
Pelticia sau dislalia
este acea tulburare a vorbirii care consta in pronuntarea incorecta a
diferitelor sunete. Se poate manifesta fie sub forma absentei totale
sau denaturarii unor sunete (de pilda, omisiunea sunetului r sau
pronuntarea lui graseiata), fie sub forma inlocuirii unui sunet cu
alt sunet, articulat corect (in acest caz, defectul poarta numele de
paralalie; de exemplu, in loc de „masa”, „Cluj”,
unii copii pronunta mafa, Cluz).
Cea mai raspandita forma de pelticie
este sigmatismul, in care pronuntarea alterata
afecteaza consoanele asa zise siflante si sibilante (cele usor
sasaitoare, suieratoare) precum s, z, j.
Urmeaza rotacismul care
consta in alterarea articulatiei, omiterea sau inlocuirea sunetului r
(in loc de rata, se pronunta hrata sau ata, iar in cazul
pararotacismului, lata).
Destul de frecvent este si lamdacismul,
care se manifesta prin omisiunea totala a a sunetului l (ampa in loc
de lampa; in cazul paralamdacismului are loc inlocuirea
sunetului l (uampa, vampa etc.).
Cauzele pelticiei sunt variate. De cele
mai multe ori nu are un caracter patologic, manifestandu-se doar ca o
intarziere a dezvoltarii aspectului fonetic al limbajului. Rolul
parintilor si al educatoarei este deosebit de mare in corectarea
vorbirii copilului. Uneori, insa, pelticia are un caracter patologic,
fiind provocata de diverse afectiuni psihofizice (tulburari centrale
ale activitatii creierului sau defecte ale aparatului periferic al
vorbirii).
Nazalizarea (sau rinolalia) se
manifesta prin alterarea patologica a timbrului vocii si a
articulatiei majoritatii sunetelor. Este un defect mai putin
frecvent. Nazalizarea este provocata de anumite anomalii ale
palatului tare si ale palatului moale, sau de paralizia palatului
moale. Asta determina rezonanta excesiva sau, dimpotriva,
insuficienta, a cavitatii nazale in procesul vorbirii.
Exista rinolalia deschisa
(in timpul vorbirii curentul de aer nu trece doar prin gura, ci si
prin nas, astfel incat sunetele dobandesc o rezonanta nazala) si, mai
rar, rinolalie inchisa (in pronuntarea tuturor
sunetelor aerul trece numai prin gura, accesul in cavitatea nazala
fiind inchis; astfel, sunetele nazale m si n sunt pronuntate b si d –
baba in loc de mama, dede in loc de nene etc.).
O tulburare mai grava a limbajului este
balbaiala. Vorbirea este intrerupta prin repetarea diferitelor
sunete, silabe sau prin impiedicarea brusca a pronuntarii lor la
inceputul sau mijlocul cuvintelor sau frazelor. Balbaia se produce
din cauza convulsiilor muschilor aparatului verbal. Balbaiala este
strans legata de starea psihofizica a copilului, de relatiile sale cu
mediul inconjurator.
Apare mai ales la varsta anteprescolara
si prescolara, in perioada de dezvoltare intensa a limbajului, cand
mecanismele vorbirii sunt inca insuficient consolidate, motiv pentru
care pot fi usor tulburate.
Acest defect de vorbire este generat de
diferiti factori: traume psihice (sperieturi, socuri nervoase),
infectii, maladii endocrine. De asemenea, balbaiala poate sa apara
sub influenta vorbirii balbaite a altor persoane (dupa cum se stie
reflexul de imitatie are rol covarsitor in formarea limbajului
copilului).
Uneori, in conditii favorabile de
educatie, manifestarile initiale ale balbaielii pot sa dispara, dar
pericolul de a recidiva este prezent mereu. Alteori, tulburarile de
vorbire, provocate de unii factori traumatizanti, se fixeaza in
anumite „puncte maladive” ale scoartei celebrale, in regiunea
analizatorului verbomotor. Astfel se formeaza legaturi temporare
specifice vorbirii convulsive (balbaielii) care se actualizeaza
intr-o anumita ambianta. Asta se intampla mai ales in prezenta
persoanelor straine si in conditii nefamiliare. De obicei, balbaiala
se asociaza cu o serie de stari psihice negative: timiditate,
irascibilitate, izolare, inchidere in sine etc.
Copilul balbait isi da seama ca
vorbeste incorect si se plange adesea de acest lucru. De teama sa nu
se faca de ras, de multe ori evita sa vorbeasca sau vorbeste in
soapta. Asa ajunge sa se indeparteze de ceilalti copii si prefera
singuratatea. De remarcat ca atunci cand este singur sau in prezenta
unor persoane unde este relaxat, nu se mai balbaie.
Copilul traieste profund defectul sau
iar asta agraveaza si mai mult balbaiala. Pot aparea insomnii, lipsa
poftei de mancare etc.
Pentru a inlatura acest defect, pe
langa tratamentul logopedic special, se impune asigurarea unui regim
educativ corespunzator, atat in gradinita cat si in familie. Dat
fiind ca majoritatea cazurilor de balbaiala (ca si celelalte defecte
de vorbire) sunt cauzate de starea de nervozitate accentuata a
copilului, este necesar ca toate masurile educative sa fie indreptate
spre fortificarea generala a sistemului nervos si a intregului
organism, spre intarirea increderii copilului in fortele proprii.
Copilul trebuie ajutat sa se elibereze de teama de a vorbi, deoarece
tocmai acesta stare emotiva negativa duce la intretinerea nevrozei
verbale. Cea mai indicata este atitudinea calma, stapanita si
consecventa a adultilor fata de vorbirea defectuoasa a copilului.
Trebuie sa se evite indreptarea atentiei copilului si a celor din jur
asupra defectului sau de vorbire. Indemnurile insistente „fii atent
si repeta corect dupa mine” sau „fa un efort, caci esti destul de
mare” etc., si cu atat mai mult ironiile, expresiile jignitoare,
amenintarile adresate copilului pentru defectul sau nu duc decat spre
o inrautatire a situatiei.
Vorbirea corecta, expresiva, clara a
membrilor familiei, educatoarelor si a celorlalte persoane cu care
copilul intra in contact reprezinta principalul si cel mai la
indemana mijloc de educare a limbajului si de corectare a defectelor
de vorbire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu