Defectele de vorbire si corectarea lor


Pana la 4 - 5 ani, greselile usoare de pronuntie, de vorbire, nu trebuie sa constituie un motiv de alarmare. Ele au un caracter fiziologic, adica sunt normale. Sub influenta vorbirii corecte a adultilor ele dispar cu usurinta. Totusi, persistenta acestor greseli de vorbire la copiii de 6 – 7 ani reprezinta deja o abatere de la dezvoltarea normala a limbajului.

Dintre diferitele tulburari de vorbire, cele mai frecvente si mai importante sunt: pelticia, nazalizarea si balbaiala.

Pelticia sau dislalia este acea tulburare a vorbirii care consta in pronuntarea incorecta a diferitelor sunete. Se poate manifesta fie sub forma absentei totale sau denaturarii unor sunete (de pilda, omisiunea sunetului r sau pronuntarea lui graseiata), fie sub forma inlocuirii unui sunet cu alt sunet, articulat corect (in acest caz, defectul poarta numele de paralalie; de exemplu, in loc de „masa”, „Cluj”, unii copii pronunta mafa, Cluz).
Cea mai raspandita forma de pelticie este sigmatismul, in care pronuntarea alterata afecteaza consoanele asa zise siflante si sibilante (cele usor sasaitoare, suieratoare) precum s, z, j.
Urmeaza rotacismul care consta in alterarea articulatiei, omiterea sau inlocuirea sunetului r (in loc de rata, se pronunta hrata sau ata, iar in cazul pararotacismului, lata).
Destul de frecvent este si lamdacismul, care se manifesta prin omisiunea totala a a sunetului l (ampa in loc de lampa; in cazul paralamdacismului are loc inlocuirea sunetului l (uampa, vampa etc.).
Cauzele pelticiei sunt variate. De cele mai multe ori nu are un caracter patologic, manifestandu-se doar ca o intarziere a dezvoltarii aspectului fonetic al limbajului. Rolul parintilor si al educatoarei este deosebit de mare in corectarea vorbirii copilului. Uneori, insa, pelticia are un caracter patologic, fiind provocata de diverse afectiuni psihofizice (tulburari centrale ale activitatii creierului sau defecte ale aparatului periferic al vorbirii).


Nazalizarea (sau rinolalia) se manifesta prin alterarea patologica a timbrului vocii si a articulatiei majoritatii sunetelor. Este un defect mai putin frecvent. Nazalizarea este provocata de anumite anomalii ale palatului tare si ale palatului moale, sau de paralizia palatului moale. Asta determina rezonanta excesiva sau, dimpotriva, insuficienta, a cavitatii nazale in procesul vorbirii.
Exista rinolalia deschisa (in timpul vorbirii curentul de aer nu trece doar prin gura, ci si prin nas, astfel incat sunetele dobandesc o rezonanta nazala) si, mai rar, rinolalie inchisa (in pronuntarea tuturor sunetelor aerul trece numai prin gura, accesul in cavitatea nazala fiind inchis; astfel, sunetele nazale m si n sunt pronuntate b si d – baba in loc de mama, dede in loc de nene etc.).
O tulburare mai grava a limbajului este balbaiala. Vorbirea este intrerupta prin repetarea diferitelor sunete, silabe sau prin impiedicarea brusca a pronuntarii lor la inceputul sau mijlocul cuvintelor sau frazelor. Balbaia se produce din cauza convulsiilor muschilor aparatului verbal. Balbaiala este strans legata de starea psihofizica a copilului, de relatiile sale cu mediul inconjurator.
Apare mai ales la varsta anteprescolara si prescolara, in perioada de dezvoltare intensa a limbajului, cand mecanismele vorbirii sunt inca insuficient consolidate, motiv pentru care pot fi usor tulburate.
Acest defect de vorbire este generat de diferiti factori: traume psihice (sperieturi, socuri nervoase), infectii, maladii endocrine. De asemenea, balbaiala poate sa apara sub influenta vorbirii balbaite a altor persoane (dupa cum se stie reflexul de imitatie are rol covarsitor in formarea limbajului copilului).
Uneori, in conditii favorabile de educatie, manifestarile initiale ale balbaielii pot sa dispara, dar pericolul de a recidiva este prezent mereu. Alteori, tulburarile de vorbire, provocate de unii factori traumatizanti, se fixeaza in anumite „puncte maladive” ale scoartei celebrale, in regiunea analizatorului verbomotor. Astfel se formeaza legaturi temporare specifice vorbirii convulsive (balbaielii) care se actualizeaza intr-o anumita ambianta. Asta se intampla mai ales in prezenta persoanelor straine si in conditii nefamiliare. De obicei, balbaiala se asociaza cu o serie de stari psihice negative: timiditate, irascibilitate, izolare, inchidere in sine etc.
Copilul balbait isi da seama ca vorbeste incorect si se plange adesea de acest lucru. De teama sa nu se faca de ras, de multe ori evita sa vorbeasca sau vorbeste in soapta. Asa ajunge sa se indeparteze de ceilalti copii si prefera singuratatea. De remarcat ca atunci cand este singur sau in prezenta unor persoane unde este relaxat, nu se mai balbaie.
Copilul traieste profund defectul sau iar asta agraveaza si mai mult balbaiala. Pot aparea insomnii, lipsa poftei de mancare etc.
Pentru a inlatura acest defect, pe langa tratamentul logopedic special, se impune asigurarea unui regim educativ corespunzator, atat in gradinita cat si in familie. Dat fiind ca majoritatea cazurilor de balbaiala (ca si celelalte defecte de vorbire) sunt cauzate de starea de nervozitate accentuata a copilului, este necesar ca toate masurile educative sa fie indreptate spre fortificarea generala a sistemului nervos si a intregului organism, spre intarirea increderii copilului in fortele proprii. Copilul trebuie ajutat sa se elibereze de teama de a vorbi, deoarece tocmai acesta stare emotiva negativa duce la intretinerea nevrozei verbale. Cea mai indicata este atitudinea calma, stapanita si consecventa a adultilor fata de vorbirea defectuoasa a copilului. Trebuie sa se evite indreptarea atentiei copilului si a celor din jur asupra defectului sau de vorbire. Indemnurile insistente „fii atent si repeta corect dupa mine” sau „fa un efort, caci esti destul de mare” etc., si cu atat mai mult ironiile, expresiile jignitoare, amenintarile adresate copilului pentru defectul sau nu duc decat spre o inrautatire a situatiei.
Vorbirea corecta, expresiva, clara a membrilor familiei, educatoarelor si a celorlalte persoane cu care copilul intra in contact reprezinta principalul si cel mai la indemana mijloc de educare a limbajului si de corectare a defectelor de vorbire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu