La 6 ani, copilul este deja la ultima grupa a gradinitei, grupa mare. Acum, el se pregateste de scoala, este deja pregatit psihic pentru acest pas. Alaturi de joc, invatarea sistematica ocupa un loc din ce in ce mai mare, iar copilul isi indeplineste cu mai multa raspundere indatoririle si sarcinile. El poate analiza acum un obiect nu prea complex sau o imagine a acestuia. Aceasta analiza se reflecta in desene, povestiri, jocuri, activitati de constructie. Priceperea lui de a observa si asculta este un indiciu ca e pregatit sa intre la scoala.
Vocabularul de care dispune ii permite sa-si exprime gandurile, sa relateze clar ce vede si ce aude. Se dezvolta, asadar, limbajul inchegat, gramatical. Activitatea de cunoastere a realitatii se adanceste. Apar cele mai simple forme de gandire logica, orientata spre sistematizarea si generalizarea faptelor. Se formeaza priceperea de a compara intre ele nu numai anumite obiecte izolate, ci si notiuni elementare, care oglindesc trasaturile comune unor grupe de obiecte. Pe aceasta baza, prescolarii mari isi insusesc unele notiuni mai generale: fruct, pasare, animal domestic, mobila etc.
Dezvoltarea gandirii copilului se rasfrange si in utilizarea unor anumite procedee de memorare.
Apar manifestarile de atentie voluntara. Astfel, prescolarii de 6 ani pot asculta atent explicatia educatoarei cu privire la modul de executare a desenului. Ei isi pot controla actiunile proprii.
Trairile lor emotive sunt mai adanci si mai bogate in continut. Se dezvolta si mai mult unele sentimente, importante fiind sentimentul tovarasiei, prieteniei.
Intrarea la scoala constituie un moment important in educatia si dezvoltarea copilului. El intra intr-un cerc de relatii noi: cu invatatorul, cu un nou colectiv si partial cu colectivul scolii. Apar cerinte noi: copilul trece la invatarea sistematica avand tot mai clar sentimentul ca indeplineste o activitate serioasa, de importanta atat personala cat si sociala (incepe sa se contureze si aceasta notiune, de apartenenta la societate).
Avand in vedere aceste cerinte noi, complexe, in fata educatoarei se pune sarcina pregatirii copilului pentru noua etapa din viata lui. Pregatirea prezinta mai multe aspecte. Este vorba, in primul rand, de insusirea unui cerc de reprezentari si notiuni despre realitatea inconjuratoare: cunoasterea unor fenomene si procese simple din natura si viata sociala, pe care sa se bazeze, la inceput, instructia scolara.
Dar insusirea unui anumit volum de cunostinte nu este suficienta.. Intrarea la scoala presupune si un anumit nivel de dezvoltarea proceselor psihice: posibilitatea mentinerii si concentrarii atentiei la lectie, dezvoltarea spiritului de observatie, a memorarii voluntare, dezvoltarea gandirii etc.
Chiar din primele zile de scoala copilul trebuie sa se supuna unor cerinte precise: sa-si supravegheze comportarea, sa se alinieze ordonat si sa stea corect in banca, sa-si stapaneasca miscarile, sa respecte anumite reguli de conduita in recreatie. Aceste lucruri nu sunt deloc usoare pentru un copil de 6 – 7 ani, daca nu au fost educate elementele unei conduite voluntare (in limbaj de specialitate), adica daca nu a fost invatat inca din timpul gradinitei.
Alaturi de asta, pregatirea pentru scoala presupune si cultivarea interesului pentru invatatura. Copiii de la grupa mare se joaca deseori „de-a scoala”; apare la ei dorinta de a deveni elevi, ii atrage viata scolara si ideea de invatatura. La inceput ei sunt atrasi mai ales de elementele exterioare vietii scolare: ghiozdan, penar, caiete, carti.
Dezvoltarea psihica a copilului in vederea intrarii la scoala nu se realizeaza, asadar, de la sine. Imbogatind reprezentarile copilului despre realitatea inconjuratoare, dezvoltandu-i gandirea, invatandu-l sa se comporte dupa cerintele si normele morale, cultivandu-i dragostea pentru invatatura si pentru munca, educatoarele si parintii creeaza premisele necesare pentru trecerea copilului la activitatea scolara si pentru integrarea sa in viata scolii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu