Odata cu trecerea spre o noua etapa de dezvoltare – varsta prescolara – orizontul copilului depaseste cadrul restrans al familiei. Frecventand gradinita, el este pus in fata unor conditii de viata si a unor cerinte noi, cu totul diferite fata de cele din perioada anterioara. Influentele educative sunt mult mai complexe si mai bine organizate.
In fata copilului se deschide o altfel de viata, de o altfel de lume. Acum este atras de activitatea oamenilor si de obiectele cu care lucreaza. Copilul prescolar imita ce observa in jurul sau, tinde sa-si insuseasca in mod activ felul de trai si de munca al oamenilor din jurul sau. Forma caracteristica de reflectare a realitatii inconjuratoare este jocul care devine activitatea sa dominanta.
Alaturi de joc, in viata copilului prescolar un loc important il ocupa procesul de instruire, care se transforma intr-o ocupatie speciala: activitati obligatorii (de desen, modelaj, observatie). In cadrul acestor ocupatii, copiii isi insusesc cunostinte si deprinderi care-i pregatesc pentru scoala.
O particularitate a copilului prescolar este marea sa mobilitate. Neastamparul este propriu copilului pana ce intra la scoala.
Cei din grupa mica se aseamana destul de mult cu copiii de varsta anteprescolara (anteprescolarii sunt cei cu varsta pana la 3 ani). In jocurile lor, adesea sarace in continut, predomina inca imitatia simpla; ele se reduc de cele mai multe ori la repetarea stereotipa a unor actiuni. Comunicarea reciproca intre copii in timpul jocului sau a altor activitati nu este inca suficient dezvoltata.
Procesele psihice, cum ar fi perceptia, memoria, gandirea, nu s-au desprins inca de actiune. Procesul de memorare, de exemplu, este cuprins intotdeauna intr-o activitate. Desi memoreaza relativ usor povesti sau poezii scurte, el nu-si propune inca in mod constient sa memoreze, sa-si aminteasca ceva. Gandirea, este de asemenea, legata de o activitate, de o actiune concreta.
Se dezvolta insa interesul pentru aspectul sonor al limbii (de exemplu rimele sunt memorate cu placere).
Reactiile emotive sunt foarte vii, fara sa aiba insa adancime. Copiii pot plange imediat, din orice si pot trece cu aceeasi usurinta lao stare total opusa (ras, bucurie, entuziasm) fara a se mai gandi ca au fost suparati cu o secunda mai devreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu