Cercetătorii au folosit şobolani pentru acest studiu, animalele fiind lăsate într-un labirint cu două ieşiri. La prima ieşire, şobolanii erau recompensaţi pentru traversarea labirintului cu biscuiţi Oreo (bogaţi în zahăr). La cealaltă ieşire, şobolanii erau recompensaţi cu orez. Studenţii măsurau timpul petrecut de şobolani la fiecare ieşire a labirintului.
Rezultatele au arătat că biscuiţii plini de zahăr erau mult mai populari decât orezul. Ulterior, studenţii au repetat experimentul, însă au înlocuit biscuiţii Oreo cu morfină şi cocaină, iar în locul orezului au pus o soluţie salină. Al doilea experiment a arătat că şobolanii petreceau la fel de mult timp în latura cu cocaina pe cât petreceau în cadrul primului experiment în partea cu biscuiţii Oreo. Totuşi, alţi cercetători subliniază că acest lucru nu demonstrează că biscuiţii Oreo dădeau la fel de multă dependenţă. „Studiul nu poate stabili dacă biscuiţii Oreo dau o dependenţă la fel de puternică precum cocaina”, spune Edythe London, un cercetător de la University of California, Los Angeles ce foloseşte imagistica cerebrală pentru a studia bazele neurologice ale dependenţei de droguri. „Pentru a obţine un răspuns la această întrebare experimentul cel mai potrivit este acela în care vedem cât este dispus şobolanul să muncească pentru a obţine un Oreo sau cocaină – spre exemplu, de câte ori este dispus să apese pe o clapetă până la eliberarea recompensei”, explică cercetătoarea. Studenţii au măsurat totodată expresia proteinei c-Fos în regiunea nucleus accumbens din creierul şobolanilor expuşi la Oreo sau la cocaină. Această regiune cerebrală joacă un rol important în percepţia plăcerii şi în dependenţa de droguri. În ambele cazuri – Oreo sau cocaină – regiunea nucleus accumbens s-a activat puternic, însă biscuiţii activau zona mai puternic decât cocaina sau morfina. Acest lucru nu demonstrează nimic despre potenţialul de dependenţă al biscuiţilor, susţine London. „Studiul arată că biscuiţii Oreo produc plăcere – dar ştiam asta deja”, spune London.
Oamenii de ştiinţă încă dezbat dacă alimentele pot da o dependenţă la fel de mare ca drogurile. Dorinţa de a consuma cantităţi mari de alimente bogate în zahăr şi grăsimi împărtăşeşte câteva paralele în creier cu dependenţa de droguri. Spre exemplu, un studiu efectuat pe şobolani a arătat că animalele hrănite cu junk food şi apoi trecute pe o dietă sănătoasă prezentau schimbări cerebrale similare celor observate în creierul dependenţilor de droguri care încercau să se lase de viciu. De asemenea, un alt studiu publicat în 2010 în The Journal of Neuroscience sugera că la fel cum un dependent are nevoie de tot mai multă heroină pentru a se simţi satisfăcut, la fel cei ce mănâncă prea mult au nevoie de tot mai mult zahăr şi de mai multe grăsimi pe măsură ce se obişnuiesc cu o dietă nesănătoasă. Nu toată lumea este convinsă de faptul că alimentele pot crea dependenţă. „Suntem programaţi biologic să reacţionăm la anumite gusturi, texturi şi culori, dar asta nu înseamnă că este vorba despre o dependenţă”, spune Gabriel Harris, profesor de ştiinţe alimentare la North Carolina State University. Unii cercetători afirmă că alţi factori joacă un rol mai mare în criza obezităţii, cum ar fi subvenţiile guvernamentale care fac alimentele nesănătoase foarte ieftine. „Este nevoie de mai multe studii înainte să concluzionăm că biscuiţii Oreo dau dependenţă la fel precum cocaina”, a conchis London.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu